La un colț de stradă-ngusta
Printre atâția trecători,
O femeie mai în vârstă
Vindea buchete de flori.
Avea ochii înlăcrimați
Părul alb, privirea blândă,
Pantofii decolorați
Și o rochie veche, ruptă.
Era în genunchi bătrâna
Parcă se ruga la sfinți,
Întinzându-și tristă mâna
Trecătorilor grăbiți.
Mulți treceau nepăsători
Nimeni nu lua o floare,
Pe cer norii călători
Se strângeau vestind a ploaie.
Era început de toamnă
Și lumea părea grăbită,
Târziu se opri o doamnă
La femeia amărâtă.
Ia măicuță zece lei
Că nu am să-ți dau mai mult,
Am și eu bătrânii mei
Și părinți ce m-au crescut.
Și n-aș vrea să-i văd aici
Pe o margine de stradă,
Te rog mamă să nu plângi
Îți dau banii ca pomană.
Și-atunci sărutându-i mâna
Sprijinindu-se de un pom,
Se saltă de jos bătrâna
Șoptind trist …Doamne mi-ai trimis un OM !
Printre atâția trecători,
O femeie mai în vârstă
Vindea buchete de flori.
Avea ochii înlăcrimați
Părul alb, privirea blândă,
Pantofii decolorați
Și o rochie veche, ruptă.
Era în genunchi bătrâna
Parcă se ruga la sfinți,
Întinzându-și tristă mâna
Trecătorilor grăbiți.
Mulți treceau nepăsători
Nimeni nu lua o floare,
Pe cer norii călători
Se strângeau vestind a ploaie.
Era început de toamnă
Și lumea părea grăbită,
Târziu se opri o doamnă
La femeia amărâtă.
Ia măicuță zece lei
Că nu am să-ți dau mai mult,
Am și eu bătrânii mei
Și părinți ce m-au crescut.
Și n-aș vrea să-i văd aici
Pe o margine de stradă,
Te rog mamă să nu plângi
Îți dau banii ca pomană.
Și-atunci sărutându-i mâna
Sprijinindu-se de un pom,
Se saltă de jos bătrâna
Șoptind trist …Doamne mi-ai trimis un OM !
