Pilda măgarului bătrân...
„Într-o bună zi, măgarul unui ţăran căzu într-o fântână. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore întregi, în timp ce ţăranul căuta să vadă ce e de făcut. Până la urmă, ţăranul hotărî, întrucât măgarul şi-aşa era bătrân, iar fântâna, oricum secată, să acopere totul cu pământ. Şi că nu mai merită osteneala de a-l scoate pe măgar din adâncul fântânii. Aşa că... ţăranul îşi chemă vecinii, că să-i dea o mână de ajutor. Fiecare apucă câte o lopată şi începură să arunce de zor pământ înăuntrul fântânei. Măgarul pricepu de îndată ce i se pregătea şi se puse şi mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, după multe lopeţi de pământ, măgarul se potoli şi tăcu.
Ţăranul se duse si privi în adâncul fântânii şi rămase uluit de ce văzu. Cu fiecare lopată de pământ, măgarul cel bătrân făcea ceva neaşteptat: se scutura de pământ şi păşea deasupra lui. În curând, toată lumea fu martoră cu surprindere cum măgarul, ajuns până la gura fântânii, sari peste ghizduri şi ieşi scuturându-se…”
Morala:
Viaţa va arunca şi peste tine cu mizerii, pământ şi cu tot felul de greutăţi. Secretul pentru a ieşi din abis este să te scuturi de acest „pământ” şi să-l foloseşti pentru a urca un pas mai sus.
Fiecare dintre greutăţile noastre reprezintă o ocazie pentru un pas mai sus.
Putem ieşi din adâncurile cele mai profunde dacă nu ne dăm bătuţi. Foloseşte pământul pe care ţi-l aruncă peste tine ca să mergi înainte!